Andrei Pleșu, despre copiii alpiniști morți pe muntele Retezat: Părinții sunt inconștienți, iar bieții copii – lipsiți de discernământ

de Gabriel Mihai , 05 mai 2017 - stire actualizata la ora 18:17, 05 mai 2017
Andrei Pleșu, despre copiii alpiniști morți pe muntele Retezat: Părinții sunt inconștienți, iar bieții copii – lipsiți de discernământ

Andrei Pleșu scrie, în Dilema Veche, că micuții alpiniști Dor Geta Popescu și Erik Gulasci, care și-au pierdut viața în avalanșa din Munții Retezat, erau ”lipsiți de discernământ", iar părinții lor, care i-au dus pe munte pentru a bate recorduri "sunt inconștienți”. 

Mi se întîmplă des să fiu de acord cu dl Sorin Ioniță. Cred că am spus-o și public, într-un text scris pe marginea unei conferințe Expert Forum. Evident, nimeni nu e perfect și ar fi absurd să subscriu, fără pauză, tuturor părerilor dumnealui, la fel de absurd cum ar fi și ca dînsul să fie mereu de acord cu mine. De curînd, pe site-ul Contributors, am citit însă un comentariu legat de moartea celor doi „alpiniști“ minori din Retezat și, într-o primă instanță, m-am cam enervat. Ideea dlui Ioniță este că numai „babele moraliste“ se reped să ceară represalii juridice, pentru împrejurări care (1) au un ce „eroic“, umanist și (2) țin de „soartă“", scrie Andrei Pleșu.

El mai spune că încearcă să scris ceva cu tema destinului, dar nu a reușit sa ajungă la o concluzie. 

Întîmplător, de cîțiva ani, plănuiesc să scriu ceva pe tema destinului. Mă tem că voi abandona acest proiect, pentru că, pe măsură ce reflectez și citesc mai mult din uriașul inventar bibliografic al subiectului, lucrurile mi se par tot mai greu de tranșat. Cîteva lucruri sînt, totuși, unanim acceptate. De pildă, că înțelegerea destinului ca „fatalitate“ e riscantă. Ea tinde să suspende marja de libertate a fiecăruia dintre noi și, prin aceasta, responsabilitatea pe care o avem pentru faptele noastre. Iar relativizarea responsabilității individuale pune un serios semn de întrebare asupra întregii sfere a „dreptului“. Are legea căderea de a sancționa acte predestinate?

Scriitorul combate în cele scrise părerile lui Sorin Ioniță în legătură cu tragedia din Retezat. Pleșu spune că nu toate cele scrise de Dl. Ioniță sunt reale, iar ele pot fi contra-argumentate.

Întîmplător, de cîțiva ani, plănuiesc să scriu ceva pe tema destinului. Mă tem că voi abandona acest proiect, pentru că, pe măsură ce reflectez și citesc mai mult din uriașul inventar bibliografic al subiectului, lucrurile mi se par tot mai greu de tranșat. Cîteva lucruri sînt, totuși, unanim acceptate. De pildă, că înțelegerea destinului ca „fatalitate“ e riscantă. Ea tinde să suspende marja de libertate a fiecăruia dintre noi și, prin aceasta, responsabilitatea pe care o avem pentru faptele noastre. Iar relativizarea responsabilității individuale pune un serios semn de întrebare asupra întregii sfere a „dreptului“. Are legea căderea de a sancționa acte predestinate?

Dl Ioniță combate incriminarea posibilă a adulților care și-au expus, conștient, copiii unui risc mortal, cu următoarele argumente: A) A dori performanța este mobilul esențial al progresului. Cine nu riscă nu cîștigă. Contraargument: există și performanța gratuită, de obicei vanitoasă sau pur și simplu bezmetică. Dacă încerci să intri în Cartea Recordurilor stînd în cap 48 de ore sau mîncînd 50 de hamburgeri la o masă, omenirea n-are de ce să-ți fie recunoscătoare. Dacă doi copii, de 12 și 14 ani, vor să se cațere pe vîrfuri montane greu abordabile, după ce părinții au aflat că e pericol maxim de avalanșă și nu și-au luat măcar precauția să pună căști de protecție pe creștetul „eroicilor“ lor campioni, eu, unul, nu mă umplu de admirație. Părinții sînt inconștienți, iar bieții copii – lipsiți de discernămînt. B) Invocarea „prognozei“ e meschină. Nu te poți baza pe prognoză. OK, de acord, dacă prognoza anunță ploaie și, cînd colo, răsare soarele. Dar dacă meteorologii mă avertizează că temperatura mării a scăzut sub 4 grade, nu m-aș grăbi să mi pregătesc costumul de baie. Nici n-aș face nani liniștit dacă specialiștii ar anticipa un tsunami vehement. C) „E absurd să crezi că părinții nu s-au gîndit la riscuri…“ De acord. Dar dacă s-au gîndit și n-au tras nici o concluzie din „luciditatea“ lor, sînt ori stupizi, ori țăcăniți. D) Curajul în sport înseamnă să asumi, viril, riscuri. Ți se spune că un oarecare traseu montan e „închis“ din motive meteorologice? Nu-i nimic! Succesul înseamnă ignorarea „traseelor închise“. Așa s-a cucerit Everestul! Mă rog, pot accepta că un adult, un iubitor al sportului „extrem“, un halucinat al gloriei personale, un ins gata de jertfă pe altarul cine știe cărui experiment științific sau, pur și simplu, un excentric haios decide să sfideze riscul obiectiv, să-și încerce norocul, s-o facă lată. Dar să ia cu el, în această aventură, pe cineva care nu are încă discernămîntul necesar și nici impulsul matur al autoapărării, e a fi curajos cu materialul altuia… Ca părinte, ești fie bolnav de orgoliu (cum sînt, din păcate, mulți părinți, doritori să se „mîndrească“, egolatru, cu isprăvile progeniturilor lor), fie, într-un fel sau altul, idiot.

Ajung la problema „sorții“. Carevasăzică, lui Erik Gulacsi, de 12 ani, și Getei Dor Popescu, de 14 ani, le-a fost scris să moară pe Retezat, loviți în capul (descoperit) de pietrele stîrnite de o avalanșă (anunțată). „Se întîmplă!“ – zice dl Sorin Ioniță. Nu poți să nu cazi pe gînduri. Țineți minte copilașul sfîșiat, acum cîţiva ani, de un cîine vagabond, pe cînd se plimba în parc? Asta-i situația! Că n-o fi de vină bietul cîine! Dar nici bunica neatentă! Dar dacă, să zicem, un tată atletic, mare înotător, îl „provoacă“ pe fiul lui de 13 ani să traverseze un lac plin de crocodili sau un bazin cu rechini, urmînd ca, în caz de reușită, să fie declarați, amîndoi, modele planetare ale neînfricării (cu medalia aferentă)? E periculos? Este. Dar ce-ar reuși specia noastră dacă s-ar gîndi, obsesiv, la primejdii? Desigur, cum spune dl Ioniță, trebuie să luăm în calcul și imprevizibilul. Chiar dacă e oarecum previzibil. Destinul explică, probabil, multe. Dar sîntem siguri că explică tot? Nu e, cumva, simplă soartă ca un băiețel sau o fetiță să ajungă pe mîna unui pedofil? Nu se nasc unii, nevinovați, cu bastonul de tîlhar în raniță? Și de ce am interzice unui pre-adolescent năbădăios să se joace cu pistolul? Poate e presimțirea unei glorioase cariere militare!

Andrei Pleșu scrie că este "gata să negocieze cu amicul Ioniță oportunitatea unei condamnări penale pentru părinții crunt pedepsiți, oricum, prin moartea dramatică a copiilor lor", iar "teoria destinului tinde să devină un simptom al relativismului postmodern".

Sincer vorbind, sînt gata să negociez cu amicul Ioniță oportunitatea unei condamnări penale pentru părinții crunt pedepsiți, oricum, prin moartea dramatică a copiilor lor. Dar nici nu mi-e foarte la îndemînă să văd în prevenție și rezonabilitate „excese“ ale gîndirii postmoderne, obsedate de imperativul „ingineriei sociale“, Cît despre teoria destinului, abia ea tinde să devină un simptom al relativismului postmodern. Îți ispitești copilul să se joace cu un porc mistreț scăpat din rezervație și dacă, Doamne ferește, nu reușește să supraviețuiască temerarului experiment, ții un discurs luminat despre soartă și despre virtutea unică a speciei umane de a încerca imposibilul…

Gor Geta Popescu și Erik, doi copii minune alpinismului românesc, și-au pierdut viața într-o avalanșă în Munții Retezat, sâmbătă după-amiază. Ei făceau parte dintr-un grup de cinci persoane. Salvamontiștii vor recupera duminică trupurile neînsuflețite ale sportivilor români. Șeful Salvamont, Hunedoara, Ovidiu Bodeanu, a declarat duminică dimineața că exista de trei zile o avertizare privind riscul maxim de avalanță și că persoanele surprinse sâmbătă se aventuraseră pe un traseu de vară. 

Comentarii

  • Cand nu ai ce face,te apuci de desfacut firu in patru.

    06 mai 2017 5:07

    .

    raspunde comentariului
  • Biju

    05 mai 2017 16:58

    A. Plesu se amesteca ca musca in ciorba intr-o chestiune in care nu are nici o competenta. Faptul ca parintii reusisera prin efortul lor propiu neajutati de stat sa aduca copii la un renume mondial spune multe despre munca acelor familii, dar din pacate ca unul care cunosc muntele stiu ca acesta nu iarta atunci cind gresesti.

    raspunde comentariului
    • emil

      05 mai 2017 18:16

      Copii au avut soarta sclavilor daci aruncati in arenele romane sa lupte cu cavalerii de elita, care intr-un final sfarseau in aplauzele spectatorilor. In vreme rea muntele devine bruta nu iarta nebunii. ignorantii si maniacii de recorduri.La o ninsoare proaspata de 1,5 m, cu cei mici sleiti de puteri si in asemenea conditii se face obligatoriu stanga-imprejur. Inevitabilul s-a intamplat. chiar la o avalansa frustra copii au fost victime sigure. Lucru sigur, familiile aveau probleme.

      raspunde comentariului
  • Nikos

    05 mai 2017 16:17

    Nu-mi place Plesu dar aici are dreptate. Copilul poate vrea si luna de pe cer. Doar niste parinti inconstienti i-ar da-o.

    raspunde comentariului
  • Secu

    05 mai 2017 15:30

    Nu cred ca lucrurile sunt tocmai așa, dar va pun o întrebare simpla- Regulamentul de înot care se desfășoară sub patronajul FINA exista obligatoriu proba de 200m liber pt vârstă de 10 ani, deci credeți ca pentru a se putea ajunge la aceasta performanta la cât credeți ca se incepe înotul? Credeți ca și aici părinți sunt inconștienți?

    raspunde comentariului
    • Copiii n-au ce cauta acolo

      05 mai 2017 15:43

      Inotul e una, alpinismul e alta. Pe creasta muntilor e cruce langa cruce si reprezinta doar o mica parte din cei pieriti. Multi nu au pe nimeni sa le puna. In Everest se merge printre cadavre.

      raspunde comentariului
  • Pacat de Geta si Erik

    05 mai 2017 15:18

    Domnule Plesu, excursia era comerciala pentru strangere de fonduri iar organizatorul trebuie sa raspunda penal daca n-a respectat legea. Smecheria su hotararea judecatoreasca nu tine intr-un stat de drept. E inuman sa vezi inocenta unui copil obligat la tranta cu asperitatile unui munte de inalta altitudine. Nimeni in lume nu omologheaza asemenea recorduri pe copii. Greutatea rucsacului, frigul, vantul, chinul, spaima etc genereaza traume fizice si psihice ireversibile la copiii in crestere.

    raspunde comentariului
  • Maria

    05 mai 2017 14:37

    Sunt perfect de acord cu pozitia domnului Plesu. Evenimentul a trecut, lumea deja a uitat pe jumatate iar ideea ca soarta e de vina se asterne incet-incet peste constiinte adormite.Cine o sa ii traga la raspundere pe parintii care ar fi trebuit sa ii feresca pe cei doi tineri de riscuri necugetate? Probabil nimeni.

    raspunde comentariului

Ultima ora

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design