Artizanul „Revoluţiei de catifea”, care a consfinţit căderea comunismului în fosta Cehoslovacie, s-a stins ieri din viaţă, după ce problemele de sănătate de care suferea I s-au agravat în ultimii ani.
Născut în 1936, Vaclav Havel a plătit pentru că părinţii săi au fost ceea ce noi numim „chiaburi”, fiind proprietarii unor studiouri de cinema şi a zeci de imobile în Capitală. Venirea la putere a comuniştilor, la mijlocul deceniului al V-lea, l-a privat de posibilitatea de a urma o universitate.
A intrat, forţat, în teatru, ca maşinist, descoperindu-şi apoi pasiunea pentru scris şi devenind un apreciat autor dramatic. A refuzat să plece din ţară după ocupaţia sovietică din 1968 şi, mai mult decât atât, a devenit un aprig contestatar al puterii roşii. De altfel, Havel este chiar cel care a redactat manifestul Cartei 77, o vibrantă pledoarie politică pentru drepturile omului. Angajamentul său i-a adus condamnarea la peste patru ani de închisoare.
Un deceniu preşedinte al Cehiei
Devenit un simbol al disidenţei anticomuniste, Vaclav Havel a fost ales, la 29 decembrie 1989, preşedintele Cehoslovaciei. Trei ani mai târziu, acest stat se destramă, iar Havel devine şeful statului ceh, pe care îl va conduce între 1993 şi 2003.
În timpul mandatului său, Cehia a intrat în NATO şi a făcut paşi importanţi pentru aderarea la UE. Vaclav Havel a întâmpinat numeroase probleme de sănătate din cauza unei pneumonii contractate în timpul anilor petrecuţi în închisorile comuniste şi din cauza faptului că era un fumător înrăit. El a fost operat în decembrie 1996 de cancer la plămânul drept. În 1998, a fost în pericol de moarte de două ori: în aprilie, când a fost supus în ultimă instanţă unei intervenţii chirurgicale în Austria în urma unei perforări a intestinului, apoi în august, din cauza unei crize cardiace. Retras din politică, publică în 2006 memoriile politice şi piesa „La plecare”.
S-a stins din viaţă în casa sa de la ţară unde se retrăsese în urmă cu opt luni.
Iliescu: „Altele au fost împrejurările la noi”
Dispariţia lui Vaclav Havel a stârnit imediat reacţii şi la Bucureşti. Într-o dispută televizată, Cristian Tudor Popescu l-a întrebat ieri pe Ion Iliescu dacă regretă că nu a avut o atitudine similară cu a lui Havel. Fostul şef de stat a precizat că „nu aveam posibilităţi să îmi exprim public poziţia şi să ies public ca să determin o mişcare. Altele au fost împrejurările în care se desfăşura viaţa la noi. Traiectoriile noastre au fost diferite şi pentru că diferite au fost traiectoriile ţărilor noastre, situaţiile politice şi traiectoria personală a fiecăruia”.
Fostul premier Petre Roman a declarat pentru Mediafax că Havel „ne-a dat nouă, acelora care am încercat acest pas uriaş al tranziţiei către democraţie, cele mai importante raţiuni, cele mai importante argumente, sentimente prin scrierile lui”.
În schimb, istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe, îl numeşte pe fostul preşedinte ceh „una dintre cele mai remarcabile personalităţi ale vremii noastre. Un om care a modelat prin puterea scrisului şi a ideilor, care a moderat începutul unei noi ere pentru ţara sa”.
