Este o datorie a cetatenilor romani sa vada, sa auda si sa inteleaga ce se intampla astazi in tara. Pe agenda zilei, doua demersuri privesc despartirea de comunism; este vorba de condamnarea comunismului si lustratia. Presa ne-a informat ca presedintele Romaniei, in urma unor cereri exprese ale unor personalitati, a hotarat sa constituie un comitet care sa-i adune si sa-i supuna spre examinare dovezi care sa reprezinte "temei stiintific" pentru condamnarea comunismului. In primul rand, nu este nevoie de inca o "cercetare stiintifica"; amploarea si gravitatea crimelor savarsite de comunism sunt de notorietate nationala si internationala, reliefate in declaratii, studii, carti, documente adunate, indeosebi, la muzeul de la Sighetu Marmatiei si in multe ale locuri. Orice intarziere in asteptarea probelor nu se justifica. Insasi ideologia comunista este dovada suprema a ideilor totalitare, antidemocratice si criminale, intrucat are la baza conceptia folosirii violentei, a terorii, suprimarii omului potrivnic, in numele luptei de clasa, al instaurarii "oranduirii fericirii".
A doua obiectie pe care o ridic este in legatura cu autoritatea publica care ar trebui sa condamne comunismul. Acest act de condamnare a comunismului, de o coplesitoare importanta istorica, priveste intreaga societate romaneasca, trecutul, prezentul si viitorul acesteia. Este bine sa se pronunte si presedintele, dar aceasta responsabilitate revine, inainte de toate, Parlamentului, "organul reprezentativ suprem al poporului roman". In acelasi fel s-a procedat in alte tari excomuniste; sa urmam numai exemplul Republicii Cehia.
Cu cativa ani in urma, la 28 septembrie 1999, in "Romania libera", propuneam condamnarea Partidului Comunist Roman si al regimului comunist prin adoptarea unei legi de catre Parlamentul Romaniei. In proiectul de lege elaborat, prevedeam condamnarea PCR, ca organizatie criminala pentru ideologia sa antidemocratica si folosirea mijloacelor teroriste si ilegale in instaurarea si mentinerea la putere a regimului comunist. In continuare se prevedea condamnarea regimului comunist ca putere dictatoriala, criminala si nelegitima, iar actele acestuia prin care au fost incalcate drepturile si libertatile fundamentale ale omului si s-a suprimat sistemul democratic in Romania sa fie declarate ca lovite de nulitate absoluta si nevalabile. Proiectul de lege amintit a fost insusit de deputati taranisti, dar a ramas inmormantat in sertarele Parlamentului.
Ma simt dator de a readuce in atentia opiniei publice si partidelor politice demersul meu singular pe care l-am facut pentru condamnarea comunismului in Romania printr-o lege. Daca – Doamne, fereste! – este atat de greu sa se adopte o lege, atunci sugerez ca Parlamentul sa adopte o hotarare care ar avea caracterul condamnarii politice si morale a comunismului.
Ne despartim de comunism nu numai prin condamnarea acestuia, politic, juridic si moral, dar si prin stavilirea accederii in functii publice a fostilor mari comunisti si slugilor lor din organele de represiune si teroare.
Prin Legea lustratiei, privind limitarea temporara a accesului in unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist, adoptata deocamdata de Senatul Parlamentului Romaniei, e facut abia un pas pentru a se atinge obiectivul; urmeaza sa se pronunte si onorata Camera a Deputatilor, care deja a fost atentionata ca textul legii cuprinde prevederi anticonstitutionale. Asupra acestei atentionari vom reveni. Dar ce greu se naste aceasta lege, cat timp a trecut de la evenimentele din decembrie 1989, de la data lansarii Proclamatiei de la Timisoara! Si noi inca discutam, dezbatem "problema" in Parlament. E bine mai tarziu decat niciodata si totusi e atat de tarziu, fiindca fostii mari comunisti si uneltele lor intru represiune, in toti acesti 16 ani de tranzitie, tot la putere au fost pentru "binele lor" si paguba tarii romanesti. Lumea e totusi trecatoare, nu vesnica – nu-i asa? – si randurile lor s-au rarit prin plecarea unora in "nefiinta" asa cum li se cade, drept rasplata pentru necredinta, altii au imbatranit, devenind neputinciosi. Pentru acestia a lucrat acuma natura, nu societatea, nu legea. Cati mai sunt ramasi printre noi, cati oare s-au convertit e greu de spus, insa legea trebuie adoptata si pusa in vigoare.
Asa cum a fost elaborata si adoptata de Senat, legea da putin satisfactie victimelor comunismului prin interdictia de a accede in inalte functii publice fostilor demnitari comunisti si slugilor acestora.
Atat si nici o sanctiune penala sau contraventionala, pe care nici o victima a comunismului nu o cere. Atat vor: sa nu-i mai vada in functii pentru a invoca "patriotismul", in constructia altei societati. Nu le mai doresc serviciile lor de "mari specialisti".
Textul legii insa se poticneste si nu-i vizeaza pe toti fostii agenti si colaboratori ai politiei politice, ai regimului comunist. Daca masura lustratiei ii vizeaza pe toti judecatorii si procurorii, fostii agenti sau colaboratori ai politiei politice, se prevad exceptii pentru cei care au lucrat sau vor sa "lucreze" in serviciile secrete, politie si Consiliul Legislativ.
Ramane de asemenea in afara aplicarii Legii lustratiei o categorie intreaga de cetateni romani, de data aceasta onorate fete bisericesti, nu in ceea ce priveste ocuparea de functii publice in statul roman, ci in cadrul institutiilor eclesiastice. E cutremurator sa vezi ca fostii agenti si colaboratori racolati din tagma preoteasca sunt absolviti de pacatul savarsit in fata lui Dumnezeu de catre o putere pamanteana si care sa continue sa ramana in ranguri de sfinti ierarhi. Dar e greu de conceput si o prevedere a lustratiei cu aplicabilitate in sanul randuielilor bisericesti, a carei autonomie trebuie respectata. Cred insa ca biserica are datoria sfanta si morala sa ia masuri de indreptare a pacatosului cand cineva, sa zicem CNSAS, ii furnizeaza dovezi ale vinovatiei.
Cu aceste ganduri exprimate nu am sfarsit exceptiile de la prevederile legi. Am promis ca voi reveni asupra constitutionalitatii legii. Se pare ca legea noastra fundamentala, Constitutia, i-ar proteja pe "marii demnitari" comunisti, pe agentii si colaboratorii politiei politice. Ei nu sunt exceptati de la dreptul de a vota si a fi alesi ca primari, consilieri si parlamentari, pentru ceea ce au fost in regimul comunist. Cum au procedat alte tari excomuniste? Ar fi bine sa ne "documentam". Daca totusi ne poticnim, sa revizuim Constitutia, sa adoptam o alta Constitutie, democratica si europeana.
